Eu trebuia să pier demult
Pe când aveam mai putini ani
Iar viața-mi plină de tumult
N-o prețuiam nici cât doi bani.

Când încă nu știam ce știu
Și peste tot eram prea viu
Și mai puteam frumos visa
La Cineva, la Undeva...

Și căutam Supremul Zeu
Jur-împrejur și-n capul meu
Și-l tot pierdeam și-l regăseam
De nu aflam cum mă numeam.

Din clipa când Vale, mi-am zis
Ce-ar fi însemnat să-mi zic Abis?
Și-am coborât într-un alt Eu
L-am perceput pe Dumnezeu.