Cu toamna,
cred ma aseaman tot mai mult
si-n vocea clara dintr-o dimineata,
pe creste-n munti un dor carunt
imi spune cum sa trec prin viata.

Ca-n avalansa,
pornesc spre vale sir de pietre
si chiar de-as vrea ceva sa schimb
prin lumea asta plina de regrete
ma-ntreb:sa stau in loc, sau sa ma plimb?

Prin nostalgii,
mai rasfoiesc notitele spre seara
si-n vinul vechi de prin podgorii
ma fascineaz-un sunet de chitara
uitand mereu sa-nvart la roata morii