am capitulat
lângă umărul pe care-l credeam
prieten
ce am văzut părea un vis
urât
cu nasul coroiat
și coasa bătută în ritm dement
de palmele bătătorite
și-n tăvălugul existenței
am încercat să amân capitularea
habar n-am
de ce nu am făcut-o
demult

dar

mereu există
un dar de la cel drag
să te toace mărunt pentru a înțelege
cel puțin una din teoriile existente
în materiile de specialitate
ale fiecărei case
galbene
portocalii
albe

iar

capitulez
ce va fi mâine
habar n-am.