poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-08-08 | |
Atâtea pământuri pe pământ
și doar ale noastre parcă ar fi pe lună, de ani de zile nu le-am mai văzut picior de-al nostru n-a călcat pe ele, de-atâta amar de vreme tot amânăm ora plecării, pregătirile nici n-au început bilete la autobuz încă nu ne-am luat, de parcă așteptăm o navă cosmică să vină să ne ia și noi să fim îmbrăcați în scafandre să avem pateu și magiunuri în tuburi, am uitat cum rupeam direct din copac perele încălzite la soare, cum mătasea crudă de porumb ni se lipea de gât, atât de departe ne par merele văratice ca niște planete ce vagabondează în spațiu și florile spinilor atârnă în aerul rarefiat ca niște mici ozn-uri, cele mai diferite forme de viață am întâlnit acolo, chiar și pe noi ne-am zărit pe cernoziomurile abandonate, alergam prin colb și eram mânjiți de praf cosmic pe față, nu încape îndoială că eram noi, în carne și oase, numai că am plecat de acolo și nu mai avem puteri să ne întoarcem, așteptăm să se scumpească pământurile noastre, să le vindem la preț avantajos apoi să ne absoarbă o gaură neagră Variantă Atâtea pământuri pe pământ și doar ale noastre parcă ar fi pe lună, de ani de zile n-am călcat pe ele, pregătirile nici nu au început de-atâta amar de vreme tot amânăm ora plecării, bilete la autobuz încă nu ne-am luat, de parcă așteptăm o navă cosmică să vină să ne ia și noi să fim îmbrăcați în scafandre să avem pateu și magiunuri în tuburi, am uitat cum rupeam direct din copac perele încălzite la soare, cum mătasea crudă de porumb ni se lipea de gât și cum jupuiam știuleții aruncându-i în apă clocotită, atât de departe ne par merele văratice ca niște planete ce vagabondează în spațiu și florile spinilor atârnă în aerul rarefiat ca niște mici ozn-uri, cele mai diferite forme de viață am întâlnit acolo, chiar și pe noi ne-am zărit pe cernoziomurile abandonate, alergam prin colb și eram mânjiți de praf cosmic pe față, nu încape îndoială că eram noi, în carne și oase, numai că am plecat de acolo și parcă ne-a absorbit o gaură neagră, cine știe ce făpturi cu antene s-au stabilit pe hectarele acelea, poate că seamănă cu noi, dar nu avem timp să mergem la ei în vizită, așteptăm să se scumpească pământurile noastre apoi să le vindem la preț avantajos
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate