a
prin numele tău viața a strigat în mine
chinuită de durerile facerii

aceasta nu e o scrisoare
nici măcar un copil recitând poezii despre păsări
sprijinind diminețile
e un cuib pustiu ce mi-a căzut în palme
de parcă vidul mi-a fost săpat înăuntru

aș vrea să spun multe
dar întunericul îmi umple gura cu vise

am o alimentație foarte proastă
ochilor mei li se văd coastele
de exemplu
acum mestec o imagine amară
stau în tranșee cu un câine mort în brațe
rănit în piept
privesc cum te scurgi din mine
umbra-mi bate în retragere
și cad în noroi
pentru ultima oară

a
acasă nu am lumină
zilele pe care le păstram pentru tine
s-au dat de partea nopții