Zeroul, unu, zero, zero,... unul
se repetă nerepetitiv,
în aparență, absolut fără motiv;
E cod al Cyborgului, doar ajunul.

Presimt -ce n-aveți timp să știți,
pierduți pentr-un cotidian
de-o fericire pentru ban -
că veți sfârși neisprăviți!

Sau, sunteți fondul existenței
de-a nu vă pierde în detalii
-oricum doar zeii-s imortalii-
trăind, doar că sunteți... prezenții.

Rămâne, crud, doar adevărul
ce n-așteaptă pe noi; în fond
e pentru clonele James Bond...
Urmașii noștrii, viitorul...

... Ei, vor fi cifre, datorii
de plat-a lenii și consum;
prostia, furtul, falsul drum!
Voi... impostorii!

Este-o speranță totuși;
timpul să-și cloneze,
la începuturi, doar proteze,
și-apoi roboți... de-a ne-arunca, la coșuri!?!

E unica oportunitate
de-a mai avea o prelungire;
de-am mai fi, ceva timp, o omenire...
De-a câștiga puțin... eternitate!
06.10.2010