Ca-n orișice, atingem mândri, paroxismul
Atunci când suntem revoltați că tembelismul
Reiese la iveală din străfunduri tenebroase...
De minți necultivate-n școli, se împărțind... pe oase.

Dar nu prostia e de vină, lenea, nesimțirea,
Fala fără motiv, furtul de carte, dezgolirea
De sâni, picioare... goliciuni de minți, tupeul...
De vină-i camera de luat vederi, ce-a-nregistrat... WC-ul.

Și sute de inepți, îmbătrâniți prin parlamente,
Sunt revoltați că pe copii ”distrugem”, noi, eminamente
În dezvăluiri, ce-ar fi rămas mai bine-ascunse...
Cum sunt și ei, înnegurați, de crize-n neuroni... minți nepătrunse.

Și culmea ne mirăm, că tot la fel, avem educatori
Ce ies țipând pe străzi; vor mai mulți bani, bieți muritori
În lenea învățării -tot mai grea și-ncet, încet uitată-
În loc să doarmă-n bănci, visând că ei sunt... nația evoluată.

E-o vorbă ”Zi-mi cu cin' te ții, ca să-ți spun cine ești”
Sau ”Țambra nu sare departe de gard”... Hm, povești,
Așa cum credem că trăim, idilic, ca-n copilărie
Și-o lume-ntreagă să muncească; făt frumoși... ca să ne ție.

Ce Harvard, Yale, Cambridge, Boston, ce Sorbona
Când fete-avem frumoase, tot mai goale, nu pe bona
Ce viitorul le va fi, când se va șterge din ”jeunesse”...
Va curge râuri botoxul, prin pieile crăpate... din exces.

Ah, Doamne, parcă-n iad am fi, printre inepți
-Ce-o viață, tot furând și cărți și bani și pe-nțelepți-
Ce-au tot crezut că hoitul lor, de corp și suflet, alterat,
Va trece-n infinit, gunoi, împuțiciune... laureat (bac)?!?
18.07.2011