rânjetul știrb ca un ferestrău ruginit
îl mai păstrez în cercul meu
căruia în zadar îi mai desenez raze
cu o cretă galbenă

indiferent de prognoza meteo
aici plouă alb-negru
lumea mă privește de lângă semaforul
de peste drum ca pe un film
rusesc vechi despre război
când un soldat beat mort
se aruncă sub șenilele tancului
strigându-ți numele din carnea înflorită

tu nu auzi
tu-mi prinzi țânțarii
îi strivești între unghii
și poc!
ca și cum moartea ți-ar da o palmă
sângele îți sare pe față
iar pelinul răsare din pori
o răcoare amară îți inundă inima
și adormi sugând cu poftă din lumina becului

altundeva
eu mă covrigesc în jurul unui copil
ce-mi respiră în ceafă