Ești chiar dimineața aceasta Iubito_Una
ai plecat să-ți iei rochie de mireasă –
de-aceea ești mai frumoasă
decât strălucirea curată a unui râu montan

Ne vom întoarce acasă într-un oraș
lângă un castru chezaro-crăiesc
mult mai vechi decât acesta
în care ne-am întâlnit în mai anul trecut
la protest în Victory’s Place
iar amiaza pe care-o așteptăm în sfârșit va veni

La mijlocul acestei veri ne vom și cununa –
primește-mi iasomia cununii de gânduri plecate
precum pe veci dă-mi-te trup-suflet încununare-a florii mireasă
nunta să ne strângă la piept ființa
s-o adape iubitor ca pe prunc
într-un regal sau crăiesc legământ fixat de Hristos
în darul familiei răsfrânt din Cer pe pământ

Sara abia botezată după liturghia de duminică
ne va privi pe-amândoi cu drag
va zice și ea când noi robii vom fi întrebați
dacă ne-ncununăm viețile unul altuia
de două ori da
mami da tati da
altarul naturii peste tot va cânta
sărută-ți mireasa ne va spune și preotul paroh Iulian
iată Isaia dănțuiește Îngerul și pentru voi a strigat

P.S.

Mi-ai dat telefon mi-ai confirmat
dimineațo Iubito
că la Piața Unirii ai găsit și-ai luat
rochie albă splendidă
precum iasomia dăruită atunci
pe nouăsprezece mai
când te-am întâlnit prima dată
am mers la restaurant