E roșu-n zare, forțele lăsându-l
Ra-nvăpăiază cerul. Zeul strigă
De-i mazilit, că mâine fi-va rigă
De-acum nemaiumblând atât cu blândul.

Canicular ne-a strânge ca-n verigă
Puterile i-au revenit, cu rândul
În lene stau rotind în minte gândul
Sudoarea fruntea jalnic mi-o irigă.

Se-nalță luna ca o mântuire
Lumina-n jurul ei strângând colac
Iar soarele-n regească năruire

Trimite lui Tanit sever olac:
Prințeso, pentru-această făptuire
Trezi-voi din Infern un vârcolac.