De ce țipi mereu la mine,spunându-mi
că mă urăști pentru că nu-s frumoasă?
Se pare că ai uitat că ieri,
părul meu îți era călăuză pentru palmă,
atunci când mă mângâiai,
și tot el îți era plapumă,când îți înveleam
coapsele hidoase iarna .
Tu urăști cumva fruntea ce asuda mereu
atunci când avea grijă de copiii tăi?
Te deranjează atât de mult culoarea
comună a ochilor mei,
încât vrei să îi țin închiși mereu?
Obrajii,care ieri roșeau în prezența ta,
azi lacrimeaza de frica vocii tale.
Nasul,ce-ți mirosea liniștit parfumul,
Astăzi își închide nările când ești în preajmă,
Încăpățânându-se să mă lase să mă sufoc,
spunând că e spre binele meu.
Înțeleg,urăști toate astea,pentru că mă fac
să arăt bătrână astăzi ;
dar cum poți urî gura ce ți-a fost și sfeșnic ,
atunci când nu aveai cuvinte,
ce ți-a fost și pereche,atunci când o iubeai?