Timpul a trecut,tacit , peste noi ,
Sau poate că a luat-o ,ușor, înapoi.
Brațul ce mă acoperea mai ieri ,
Este brațul ce nu-l găsesc nicăieri .

Adormită pe patul tău cariat de vreme ,
Aud nucul,și el bătrân,cum geme.
Vântul mi-l ia , acum,la sfârșit ,
Pentru că așa mi-a fost mie sortit.

Toată iubirea ce a fost cândva ,
N-aș vrea să fi fost cu altcineva .
Căci știu că , atent , mă privești ,
Exact de-acolo de unde ești.

Și va veni în curând timpul ,
Când îmi voi rătăci și eu trupul .
Și-atunci va cădea un al doilea nuc ,
Bucuros că acum nu mai sunt .