poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-06-20 | |
libertatea din colivie
cu zâmbetul larg îmi aruncă în colbul zilei câteva fărâme de zare grăunțe negre și tari sumbre în creier îmi înfige sulițe gânduri alunecoase cu coapsele negre și răsuflarea puturoasă vorbește de miere lingându-se pe mâini de idealuri nobile dar întinate de ploi mănoase din cer secetos de belșug din nimic și nimic din belșug se rotește în jurul meu și mă amețește mă asmute împotriva mea măi dragă zice eu cred că libertatea trebuie să aibă carte de identitate un nume să știi unde locuiește ce face nimeni nu umblă așa de capul lui vezi bine la ce duc aparențele hai nu te teme democrație poate să fie și într-un regim totalitar dar cu un despot luminat da moșule răspund eu total năucit bine zice ai o înaltă conștiință civică spirit de mobilizare ești un sprijin de nădejde bla bla bla marș să faci curățenie mai zice și eu râd cum să aibă libertatea carte de identitate când ea trebuie să fie pretutindeni și nicăieri nu poate fi controlată e un duh care acoperă orizontul și luminează ca soarele cum poate să fie democrație într-un regim totalitar când ți se pune pumnul în gură iar limba de lemn linge cerul lăsând în urma umbre care fărâmă lumina o despică în două apoi fiecare jumătate în două în nouă și vouă de se străvede doar întunericul dintâi urlu din toți rărunchii mei și ai neamului meu la un loc și mă podidesc lacrimile și cerul stă să cadă peste mine și nici nu ar fi de mirare să cadă negru și aproape cum e ca un tavan găunos ca o noapte asiatică ar fi și dreptul lui s-a săturat să se tot sprijine pe aceeași umeri căzuți cu același soare de staniol traseist după scheme anume hei zice ăla cu zâmbetul larg și-mi aruncă în colbul zilei câteva fărâme de zare grăunțe negre și tari sumbre și-n creier îmi înfige suliți gânduri alunecoase cu nelipsitele coapse negre și răsuflarea puturoasă și îmi înnoadă aripile de zăbrele nevăzute și se învârtește în jurul meu și îmi pironește zborul în cuie nevăzute hei se laudă el eu sunt vulturul pleșuv hă hă hă artizanul idealurilor nobile neîntinate al consensului național hă hă hă eu zbor cel mai frumos și cel mai amplu și vreau să-ți iau inima s-o răsădesc eu aici în întuneric și tăcere Între zidurile acestea nevăzute nici o inimă nu-i mai potrivită ca a ta te-am studiat eu bine hă hă hă ea poate să-mi desăvârșească zborul rezistă până unde vreau eu să ajung hă hă hă zice și-și face loc în mine și eu urIu din toți rărunchii mei și ai neamului meu la un loc și râd și cerul se prăbușește peste mine poți tu să desparți lumina de întuneric să creezi ce altul a creat să fii egalul lui dumnezeu nu răspunde nimic și intră în trupul meu și sudează zăbrele și țese colivia împrejurul inimii mele și apoi se rotește în jurul meu și țese colivia și împrejur
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate