Își face ego-ul propriu o cultură
sculptându-și singur corp, cu dalta muncii;
să își câștige mușchii, precum uncii
de preț... Să ne redea frumosul, de natură.

Ascet, își lasă zilnic plăceri proprii
-să-și facă-n trudă trup de vis, o gală-
stupefiând o lume, c-un simbol de-o seară;
făcând-o fremătândă, adulmecat cu ochii.

Se luptă zilnic, ore-ntregi, cu sine
-Fără să-l vadă nimeni- un alpinist;
în fond este mai mult de-un nevăzut artist,
căci e și sculptor și sculptură vie, în vine.

Se drămuiește-n tot, fără excese;
își face viața un calvar... De drag
se devotând pentru ce suntem; un șirag
miozic, de bicepși, de deltoizi, de fese.

Este gigantul din alt timp, un antic
de forță blândă s-etalând în spasme
ritmate... Ne lăsând magii de basme
cu Făt Frumos purtându-și zâna, falnic.

E visul de bărbat, virilul cult
să-și farmece iubita simbol, EA...
Să-i fie etalon de vis, un astru masculin de stea;
o fantezie de-un amor, într-un tumult.

Dar totu-i pe tăișul de-un cuțit,
căci limita-i o coardă-ntinsă, o arcă;
când neuroni zvâcnesc, în fibre se descarcă,
săgetuind o inimă fragilă-nspre sfârșit.

Colosul cade ca un fir fragil de ață,
se prăvălind 'nspre nodul din mosor...
Uitat de toți ce-l așteptau, pierdutul dor
ce nu se mai prezintă... Declarat absent la viață!
17.06.2011

PS
In memoriam lui Viorel Ristea, 28 de ani,
mort 16 iunie 2011, înaintea galei de la Miami.