poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Calciu È™i ciocolată
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-06-16 | |
ÃŽn parcul solitar se aud ecouri mute
Râsete de copii și forțe nevăzute Un peisaj mirific pictat în alb și negru Un iad nemărginit, un sentiment funebru. Vântul tăcut alungă frunzele colorate Ce schimbă acest tablou și le duce departe O cucuvea se simte stăpână peste parc Vestește moartea verii, furtunile ce apar. Un tunet se aude, cutremura pământul Fulgerele se văd, ele lovesc trecutul Fantomele apar și sfârtecă credința Zburând prin ploaia grea și arătându-și forța. Copacii grei se rup în lumini străvezii Bufnițele zâmbesc, aleargă spre crengi vii Se aude acum un scâncet, un plânset de copil Străpuns de un copac ce cândva era viu. Pare ceva macabru și plin de răutate, Dar eu văd frumusețea, este ceva aparte Și ură și iubire și scâncet de copil Și moarte și-mplinire și zorile pustii. E totul ca un vis sau poate feerie E clar, moartea atrage și știe să te schimbe Prin frumusețea ei sau poate prin mister Voi înțelege poate atunci când o să pier.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate