poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-06-16 | |
Mi-am privit, singur, sfera-gazdă-n zbor murindă,
Mascând portocaliu, cu umbra-i gigantescă. Dar vai ce mică-i... O priveam, proiecție terestră 'n suspans straniu, disperând o Lună... să reaprindă. O șansă-i că-s ș-alți mii de sori, ce scânteiază Să-i țină pedepsitei, satelitei, becu-aprins Spre neîngheț năprasnic; neagră, în noapte trează... O rocă prăfuită-n pierderea de dor nestăvilit, nestins. Mă-ntreb pe neașteptate-n gând, sinistru; De s-ar opri mișcarea brusc, doar o secundă, Sau mai puțin, un fir de timp... pierdut registru De glob, uitând de sine... Am fi Icari zburând în umbră! M-agăț cu jind de-un fes gălbui pe-o bulă brună Și nu-mi revin, că bula-s eu, încontopit pe-o rocă Și sunt și-aici, în noaptea începândă și sus-pus pe Lună Ce priveam; pe cratere-i grisate, cu gropițe-n cocă. M-a răvășit o teamă nesfârșită, despre-un negru Lăsat pe loc știut de-argint... Mi-am spus că-i tot posibil Într-o zi... Poate nu eu, să pierd pe rând tot, cer sclipind, integru... Și tot mai mult mă văd peste milenii-n hău... Irezistibil!!! O licărire tot gălbuie-mi dă speranță vie Că moartea inefabilă va mai întârzia, un neștiut De timp... Se crește iar speranța că iubirea o să fie; Căci fără ea, oh Luna, vom pieri-n necunoscut, tăcut! Mă simt mai mic, din noaptea asta, mai fragil; Mă sperie hidosul fără milă al naturii Căci știu deja, că Universu-i o himeră, gol exil... Un rece groaznic, un anoxic, detonant și plin de furii... Și nori de pâclă-n cer se-aprind de-un roz-grena În mută explozie-n fundal de cânt de-amor de broaște... Ascunsa se reîncarcă-n recâștig, lucind ca platina Pe negrul cu un fard adânc, cețos, de ou de Paște. M-adorm cu greu, c-o pată pe retină-n mintea-mi revolută De-o experiență nouă-nesfârșit, reînvățând ce e elipsă Cu dus-întors la două capete... de n-ar rămâne, bolta-i slută!... Ferici să fim; cât dus se-ntoarce, vom trăi... în returul de eclipsă! 15.06.2011
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate