E cred, o lipsă de atenție fatală
cu consecință psihică, carnală;
o bine meritată pedepsire,
a lipsei interesului... în omenire.

Ne procreem, făr’ să premedităm dezastrul
-necontrolați în furii, cum când epigastrul
anunță angina și n-avem reacții-
ignorând că nitroglicerina-i leac, dar și explozia... în fracții.

Ne creștem ego-ul printre vecini,
nu pedepsim copii crezându-ne divini,
mințindu-ne c-avem și respectăm credință;
ce-o exersăm în moarte, în suferință.

Oh, cultivăm în mii de ani diversul
în cult, inoculăm familial... perversul;
pedeapsă dăm la ce nu ne-aparține,
prin uneltiri... nevinovaților de vine.

Ne-am împărțit pe clanuri, hoarde și partide,
religii, secte, națiuni, organizări perfide,
în tabere de execuții ne-antrenăm...
Proprietate, viață, crez ne atentăm.

În fond culegem tot ce semănăm
când violența pură o promovăm
prin drept la atentatul unilateral...
”Ego” sub falsul consensus universal.
04.09.2010