Fem.

mă urmărea într-o zi, o idee frumoasă.
avea părul arămiu, strâns frumos în jurul tâmplelor,
o rochie cărămizie, mulată pe trupul armonios,
ochii dați cu un rimel ce încărca frumos genele
și un zâmbet de felină, pe sub rujul strălucitor.
ce să mai zic de parfum...ambră, mosc, tămâie, iasomie.
eram deja fermecată, tulburată de atâta feminitate într-o simplă idee.

însă
regretul se înalță deasupra ei,
primitiv mirositorii
caută să zărească o bucată de piele moale, să mângâie un fir de păr fin.

am prins ideea și am înghițit-o. mi-era așa poftă de idei parfumate,
încât aș fi înfulecat un castron de lut întreg.
unii mă întreabă cu reproș de ce am înghițit-o, de ce nu am lăsat-o liberă.
îmi era poftă.
e tot o chestie feminină.

mi-e milă de ei. vor rămâne doar cu femei concrete.
apocalipsa feminității se apropie.

dragelor, am să vomit ideea aceasta și am să vă împart fiecăreia câte un strop de grație amestecat cu sucul meu gastric.
lăsați mofturile...veți vedea că e mai bine.
veți simți ce binecuvântare e să ai păr arămiu și rochia perfectă, care să se muleze indiferent cum o porți: pe față sau pe dos, pe corp sau în corp.