Și cât de fragedă-i lumina zilei
De te tot miri ca de-n altar icoana
Cea făcătoare de minuni, în goana
Cotidiană. Albă-i fruntea milei.

Și-atât sărmanul cât e și cucoana
În soare lin găsesc taina umilei
A Bibliei întoarcere a filei
Când popa cântă de răsună strana.

Misterele, apoi, când noaptea cade
În tine-aduc ceva nelămurit
Când luna ți s-așază sub arcade

Și Viața însăși parcă e un mit
Ce ale Timpului Șeherezade
În alte țărmuri ți l-au povestit.