poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-06-06 | | Am aterizat pe pământ din întâmplare- nu m-a întrebat nimeni dacă vreau, dacă pot avea facultăți empatice cu furnica sau elefantul din ghiozdan Am învățat liniștea și copacul rotund, geamătul din somnul ce visa blestem, șotronul și coarda, și rolele ce cădeau… tot ce n-am știut…am învățat plângând Am învățat pe poante cum e să nu fi stea și ping-pong am jucat în zilele târzii, amestecând literele când mă întorceam la lecțilile despre: “ Cum e când alții vor să fii” Am crescut drept și echidistant de extreme, așteptând să fiu descoperită de ploi, mi-am asumat existența tăioasă a vântului- adăpostindu-mă ades în furtunile din noi Am gândit să schimb numele mării, să-i spun: “ Adâncul stelelor de pe vârf” -uitând de umilința de-a o asculta tăcând- acolo, sus, putând s-o îngân și să-mi țip sufletul Am crescut mult- fotografiind teama din mine pe care-o lipeam pe pereții imaculați, nimeni nu vedea desenele umile ce atârnau ca un fluierat neortodox Acum încă mai cred că sunt mare peste vântul ce bate prin mine ca un vrăjitor, peste Marea din stele și cerul din Mare, peste vârfurile toate învățate pe de rost Mie nu-mi poate lua nimeni povestea din Poiana Sânzienelor străbătută de cuci, de sub aripile întinse larg înspre mine, de sub ziua de mâine alergând spre trecut…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate