poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-06-03 | |
Þi-am scris, tată, ultima scrisoare
Numai că nu știu cum să ți-o trimit; Pe o aripă de fluture spre soare Sau in adieri de vânt spre infinit. Þi-am scris, tată, cu durere surdă Fiindcă vreau să știi cât te iubesc Toată fața mi-e de lacrimi udă Și-mi va fi atât cât mai trăiesc. Fetele sunt tot în București. Lucrează Facultățile le-au terminat cu bine Când au timp îmi mai telefonează Și mă-ntreabă, tată, despre tine. Anca este angajată într-o bancă, Tania lucrează într-un laborator, Eu le plâng în fiecare seară Și adorm cu suflet pustiit de dor. Și Costel e bine. Uneori Îl mai doare spatele, piciorul, Tu ai devenit pământ de flori, Iar pe mine mă ucide dorul. E atâta gol în jurul meu, Doar tăcerea lumii mă apasă. M-am apropiat de Dumnezeu Între patru triști pereți de casă. Eu sunt bine. Numai câteodată Inima mă doare îngrozitor. Mi-e atât de dor de tine tată, Doamne! Mi-e atât de dor... Þi-am scris, tată, tot ce n-am putut Într-o viață întreagă să rostesc Azi când ești amestecat cu lut, Vreau atât. Să știi că te iubesc. Și-ți vorbesc și îmi răspunde vântul Care adiind mă-nvăluie ușor, Mă apasă cerul și pământul, Mă înec în plâns înăbușit de dor... STURZU RODICA
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate