Ne-am săturat să rătăcim în friguri,
De mii de ani să căutăm atlanți.
Ne otrăviți adesea cu nimicuri,
Pigmei care vă credeți mai înalți.

Ne-am săturat să-nfulecăm doctrina
Că moartea Fiului e șansa noastră,
Datornici să răscumpărăm lumina
Care să spele murdăria voastră.

Ne-am săturat de taxe grosolane,
De legea care apără vandalii
Și de palatul cu înalte strane
În care își fac cuiburi criminalii.

Ne-am săturat de vânzători de țară
Și de bufoni politici, bâlbâiți,
De comedia josnică, amară
Pe care-o joacă falșii președinți.

Ne-am săturat de toți analfabeții
Ce se fălesc cu școli de clasă-naltă,
O fac pe erudiții și poeții
Și în mocirla jegului se scaldă.

Ne-am săturat de toți avangardiștii,
De toți vizionarii decadenți
Și mai ales de politruci siniștri
Care sfârșesc în balta cu demenți.

Ne-am săturat de parodii obscene
În care toți mucoșii sunt eroi,
De toate iguanele cu pene
Care se nasc în groapa de gunoi.

Iar voi, care vegheați asupra țării
Vânzându-ne-o bucată cu bucată,
Ne duceți pe cărările uitării,
Ne licitați pe-o vișină murată.

Ades ne râdeți sfidător în față,
Ne țineți toeria omeniei,
Ne arătați ce e mai scump în viață:
Tăcerea, chiar cu prețul nebuniei.

Ne-ați înrobit cu biruri nesimțite,
Ne jupuiți de vii în stil barbar
Cu taxe și impozite scrântite
Care ajung la voi în buzunar.

Ne insuflați idei contrafăcute,
Din școli ne tranformați în demagogi,
Locuitori ai unei țări pierdute
În care xenofilii poartă togi.

Când va să se încheie comedia
Acestor politicieni inepți,
Să v-amintiți, vă rog, de România
Și să ne spuneți, chiar am fost deștepți?