poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-06-01 | |
când iubirea nu valorează niciun leu, adică exact nici cât un fluturaș
de plastic pentru prins părul, mie una îmi vine să vărs sânge când mă gândesc că pentru mine nimeni nu ar da atâta mai puțin de un bilet de tramvai, mai puțin de o pâine două fise de metal pentru care nu te apleci să le iei e o durere care nu trece, îți stă așa ca un os de pește în gât pe care nu-l poți scoate și cu care te obișnuiești până la urmă face parte din tine, durerea asta nimeni nu o poate extirpa cu niciun bisturiu, cu niciun cuvânt, în nicio mie de ani stai și te gândești că Dumnezeu până la urmă nici el nu mai suportă și strigă în gura mare: „iubirea este altceva, de aici de la mine până la voi ar trebui să vă dați seama că este drum lung și nu oricine are tălpi pentru mine”, trebuie să năpârlești de câteva ori să ajungi la iubire să cerșești țigări știind că nimeni a doua zi nu-ți mai dă niciun ban atunci ar trebui să te așezi la masa de scris și să te întrebi oare dacă cumpăram cu un leu un fluturaș de plastic pentru prins părul acum foaia asta de hârtie ar fi fost albastră ca un cer senin, l-ai fi putut vedea pe Dumnezeu pe șezlong cum dă indicații și tu te-ai fi numărat printre cei care putea ajunge la iubire ca atunci când în copilărie te ridicai pe vârfuri peste gardul vecinului să iei două cireșe primul lucru a fost să-i ating limba, ca și cum toate cuvintele ar fi trebuit să moară avea sub coaste o plasă foarte densă făcută special pentru acrobați mă ridica când sus, când atingeam pământul, dar nu acel pământ pe care-l înveți la școală cu mări și oceane, capitale și vârfuri muntoase acum pământul era El și cerul deopotrivă, dacă m-ai fi întrebat unde sunt norii aș fi arătat spre pieptul Lui, merg să adun lemne, să-mi recapăt corpul într-un fel problema divinității se va rezolva
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate