Bolile fatale îți descoperă
cât de prețioasă este clipa.
Este vorba de un mare echilibru
care încet, delicat, te duce în altă eră,
să călătorești cu gândul la Eufrat, la Tigru.

După un spectacol fără o replică,
doar niște privire ascunse și bizare,
devii un om obez într-o gândire.
Nu mai tremuri, nu îți mai este frică,
ai planuri de viitor, te crezi prea mare.

Sunt multe replici de pomană
la teatru, pe stradă, în somn.
Să elimini unele capcane din trecut
care îți mai produc și azi o rană,
te salută vântul ca pe un distins domn.