Am fost la Cosești și am făcut oale
m-am mânjit peste tot
pentru că nu mi-am pus șorț
luam o mână două de-argilă din stivă
și făceam la roată forme ciudate
farfurii una într-alta
ghivece scrumiere căni năstrape haioase
care își lăbărțau la un moment dat marginile
ori se crăpau pe fundul subțiat aproape de masă

Știința să facă și-altceva decât vase
chipuri umane măști ori forme animale
nu-i preocupă deloc pe meșterii olari din Jupânești
ci să coacă la o mie de grade toate creațiile reușite
care s-au desprins de sub degete –
procedeu ce le-asigură tăria
când sunt puse pe plită ori chiar în cuptor

Pereții vaselor de Cosești nu lasă apa să transpire
iar focul pune o pecete a neînvingerii lutului
chiar de ar fi perpelit în întregime de flăcări

Învârteam cu nesaț și durere la roată
lutul îmi promitea că iese obiectul din el
ca mânzul din iapă și va sta-n picioare

Apoi mă gândeam la întoarcere
că tot astfel a fost și când m-am născut
eram pământ de pe Râul Doamnei
mai mult plămadă luată de mama și tata
și nu mi-a trebuit nicio clipă să casc nasul
să-mi lărgesc nările gurii și să-mi arăt dinții
pictați numai de gingii
precum un bătrân știrb care murea

Eram în Argeșul mamei mele
precum un pământ nefrământat
ci doar luat și aruncat
acolo unde m-am rotit
am prins volumul interior
ochiuri de apă stropi din piele
și încă n-am căpătat modelat de mine
încă nicio știută formă
pentru că le schimb