Ai grijă cînd te trezești dimineața.
În pat au rămas aburind visele tale.
Ele mai sunt calde și le-ai putea lua de la-nceput.

Acolo îți lași biletul de avion,
Și copiii pe care i-ai ținut în brațe într-o noapte,
Și prăpastiile în care ai căzut,
Vecinul care a dispărut cu cinci ani în urmă,
Cîinele care te-a salvat de la înec,
Și ziua nunții verișoarei tale...
Vagoane de TGV-uri rupte de locomotive,
Naufragii și episoade din veacul de apoi...

În așternut ai mai lăsat și florile
Pe care i le-ai dus mamei într-o zi,
Primul ,,te iubesc”,
Ultimii pantofi pe care ți i-ai cumpărat,
Roțile mașinii care și-a pus în gînd să te strivească,
Bufnițele și copacul din fața blocului,
Linia ceea dintr-o palmă...

În patul tău îți lași dimineața visele,
îți lași fericirea pe care ai zămislit-o timp de o noapte,
Poza din ziarul de poimîne,
Numele pictorului japonez care încă nu s-a născut...

Acolo îți lași liniștea,
Ori strigătele copilului cel încolțit de-o javră
Și ochii cei albaștri
Ce s-au închis cîndva în podul palmei tale.

Ai grijă cînd te trezești dimineața!
În așternutul tău încă dorm amintirile tale,
Și prezentul, și viitorul, și iubirea...

Tu trage bine plapuma peste ele,
Poate că diseară le vei găsi din nou!
Eu astăzi am vrut să dorm mai departe...