Fâșii desprind din inima ta caldă
Ca să pansez geroasa mea gândire
Păstrăm iubirea noastră în clondire
În care viermi de nemuriri se scaldă.

În pântec porți o tainică rodire
Și-nn suflet părintește-a prins să-mi ardă
O faclă, sprijinit în halebardă
Spre-a apăra această-n Cer zidire.

Dar mă trezesc din vis. În jur e numai
O-nțepătoare boare de alcool
Boema și odaia strâmtă suma-i

Și nici un nenăscut nu-mi dă ocol
Iar viața mea, cotidian, acuma-i
Doar al Gheenei ritmic protocol.