poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-05-09 | |
a fost o dată ca niciodată...
un oraș pe care l-ai împachetat tu da tu! în hârtia străvezie a ochilor pe care ți-ai scos unul câte unul în hăuri fără cer fără misterul nopților un oraș tricotat la Apaca! l-ai întins întreg colțuri cimitire lacuri pe masa mare din curte ai tăiat pe ici pe colo pădurile ai decupat biserici curți trandafiri casele bătrânilor plecați unul câte unul nu ar fi încăput toate între brațele tale ai dorit știu să pui brațele tale deasupra clopotnițelor crucilor cerului să îl închizi bine cum pe cine? cartonul uriaș cât inima ta ce bate între mine și lume ce mă păzește bine de ochii pisicilor sălbatice ele umblă libere prin orașul tricotat la Apaca pentru că acel cartier cu viorele l-ai împachetat jos de tot sub grădini sub tufe de trandafiri tablouri poeme da tu ! cum cine? tu! tu ai pus pentru mine și parchetul în colțurile în care eu în valiză pun sticla cu apă de fântână parfumul de liliac leuștean lăcrămioarele Liviei nu mai avem voie cu ele în bagajul de mână nu știai? știu... multe nu mai avem voie de când ai plecat cel mai greu este la o masă la care se recită poeme și din greșeala clipești de 3 ori mai des decât este înregistrat la tine în dosar cum care dosar? da... nu știi? acum pentru siguranța fiecăruia există oameni care te apără de alți oameni alți oameni tot foarte buni îți fac un dosar nu nu ca pe vremuri vremurile tu le-ai pus la poștă nu m-am atins de ele cum de ce? ce să fac eu cu vremurile tale? am pus cartonul întreg în pivniță într-o zi un om un om bun care va dori sa ne apere de vremurile trecute ce ar putea scăpa din cartoane pivnițe și ataca inima orașului acel om le va lua le va încuia într-un tanc de oțel să nu se audă nici un zumzet de albină cum care? o albină scăpată cu viață ce zboară prin lume și greierii cântă da ei greierii aceia ce seara cântau și noi ne simțeam bogați cei mai bogați și râdeam când tăiam ciocolata cu cuțitul nu mai râde nimeni totuși cu aprobare de la acei oameni buni care fac dosare și suntem în siguranță între oameni cum care? oamenii buni care îți numără râsul într-un oraș arestat în cartoane orașul tricotat la Apaca la Tricodava orașul purtat direct pe piele a fost o dată ca niciodată... da... cum când? ca niciodată....
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate