O!... Doamne Iisuse Hristoase,
plecările din această lume
sunt foarte triste întotdeauna!
Când sufletul desprins pleacă în larg
iar toți ai lui răman pe mal...
O !... cine să le înăbușe durerea omenească?
Atâta suferință, cine s-o oprească?

Cuprinși de jale, de strigăte de dor,
că nu știu unde pleacă, la bine sau la rău ?...
Oricine ar fi: sărac sau împărat,
dacă e simplu sau e cu purpură îmbrăcat
sau cerșător sau aurit veșmântul,
aceeași soartă-i dă pământul...
Acelaș somn are-n mormânt
că ce-i pămant intră-n pământ.

O! crestine, dacă vrei să ști misterul.
sufletul din cer îl soarbe cerul!
Deci, sufletul să-l prețuiești
și pentru cer să te gătești,
de vrei să ai comori, în ceruri.