M-am născut în primăvara cuvintelor;
Un anotimp în care fiecare literă prinde culoare
Dând nume sentimentelor
A iubi și a te doare.


Ieșind din casă am început să adun în coșuleț
Silabă cu silabă, fără a îmi da seama că într-un târziu se va strânge o întreagă compunere
În care fiecare omuleț
Va fii acuzat de mai multă sau mai puțină supunere.

Precum păsările cerului , frazele au început să plutească spre cer
Învăluite de șarm și mister,
Înveselindu-i pe cei din jur , dar și supărându-i totodată
Cu o plăcere nevinovată.

Bucurându-mă de prea multă libertate am început să greșesc
Rănind persoanele ce le iubesc,
Iar de aceea îmi cer iertare de la cei care mă înconjură
Căutând un lacăt suficient de mare să-mi pot pune la gură.