poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-05-03 | |
Pașii mă duceau singuri spre locul unde făcusem
focul și unde băusem colosal cu o zi înainte Nu vroiam să revăd locul faptei de parcă exact acolo scormonisem un cuțit în burta cuiva de fapt mergeam să-mi caut telefonul mobil Speram să-l găsesc neatins și pus cu acuratețe pe un șervețel un telefon mobil care mă așteaptă numai și numai pe mine iar dacă ar fi venit altcineva în locul meu să-l ia el n-ar fi fost acolo decât doar pentru mine Așa se împotmoleau gândurile în mintea tulbure de fapt așa se și întâmplase Telefonul a stat cuminte și avea răbdare cu duiumul să-l recuperez puteam să vin după el și peste o săptămână sau cu o zi înainte de să mor Tot acolo avea să fie Îl țineam în mînă și îmi imaginam prin ce grozăvii a trecut această bucată de plastic timp de o întreagă noapte și mai mult de jumătate de zi I-am promis să nu-l mai uit nicăieri niciodată drumul înapoi spre casă era mult mult mai plăcut Pașii mi s-au calmat și deja eu eram acela care-i mișcam și din când în când le vorbeam și lor Bucății de plastic și pașilor le vorbeam la un colț al drumului am fost martorul unei despărțiri urîte băiatul s-a întors și aprinzându-și o țigară s-a pierdut în mulțime cît de mult m-a durut acest lucru deoarece tocmai intenționam să-i cer o țigară iar el ca un soldat adevărat S-a îndreptat spre moarte ce-a urmat în continuare e simplu de intuit Fata s-a rezemat de umbrela înfiptă cu durere în asfalt și neclintită ca un zid lăsa lacrimile să curgă singure din ochii ei mari și perfect rotunzi Prin intermediul unei științe cerești sau cu ajutorul unei cunoașteri a cărei sursă nu o știu fata era la curent deja că picăturile de ploaie care începură să cadă de sus nu sunt altceva decât restul lacrimilor ei amărui care îi vin în ajutor și eu am readus telefonul acasă deși credeam că nu îl voi mai găsi credeam cu alte cuvinte că am mai băut un telefon
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate