În zbor ºi-n filã unduieºte pana
O pasãre ºi-un scrib, ca de o seamã
Ce veºnicia-n jurul lor o cheamã
Sã le-oblojeascã-n suflete lin rana.

Aceastã plagã e-o eternã teamã
Cã n-a cuprinde zãrile soprana
Acea din tril, când zorii-ºi pun sutana
ªi-acea din vers, cuvânt de-a prins sã geamã.

Cât despre mine, rar mã prinde vlaga
Scriu în neºtire, dar rãmân doar ciorne,
Cu milã mã privesc Arghezi, Blaga;

Nu-i har? ÃŽmi spuse-atunci un unicorn: E!
Dar tot se-ntrec pe seama mea cu ºaga
Aceste ale poeziei borne.