e interzis să plimbi lupi flămânzi pe culoare mai bine
poartă-i pe umăr și spune-le să nu muște din carnea ta

brusc ca și cum o pană de curent mi-ar răsări
într-o coastă îl văd pe Dumnezeu atât de invers încât
urletele orbilor cu trup de aer îmi par voluptoase
atât de voluptoase în ne-mișcarea lor rece carnivoră

(dar moartea nu citește ziare în tren
îmi spui
moartea miroase a naftalină și a prunci)

ne-întâmplată vie lungă îmi este moartea
eu sunt femeia care te-a sărutat pe gură și
am simțit adâncul mai înalt decât embrionul
unui magnet de 21 de grame


(înstrăinează-te de umărul tău drept
îți spun
ca de un cerșetor cu pielea albă să te apropii )

vei fi o gaură mare plină de apă și pământ prin care
te vei străbate până când vei deveni funingine
până când viața ta se va lichefia și se va scurge
printre degete pătându-ți ziua de azi ziua de ieri
și din totdeauna deșertăciune a deșertăciunii

ne-întâmplată lungă necercetată îmi este moartea
tu ești un singur ochi sub formă de triunghi
străin de începuturi
tânjind după femeia tânără cu șolduri ca niște fulgere

(moartea nu citește ziare în tren
moartea-și albește necondiționat dinții)

divinizează-mă inundă-mi venele cu
sterilitatea ta de sticlă ca și cum acesta ar fi
ultimul lucru pe care-l vei face

(în fața Celui Dintâi îngenuncheată
moartea mea nevertebrată
ne-viața mea lascivă ca o lovitură de grație) amin