Eu n-am nevoie de atingeri, nici nevoie de glas,
nici de chip, eu nu cântăresc, nici măcar nu sper,
doar merg, merg cum mergea Maria, pentru că
cineva m-a ales pe mine să merg la el,

cântă inima mea, cântă solemn ca la o adunare
de preoți, cântă în limba lucrurilor pe care va
fi să le aflăm, necunoscând unul pe altul decât
cu inima,

despre dreptatea dragostei nimeni nu poate spune
nimic, iar eu, cu gura mea vă spun, înăuntrul meu
e iubire cu sânge, iar păcatul nostru care nu este
păcat, oricum va aduce moartea ca o păsăre spin.





(DRAMATURGIA LUCIOASELOR FUNII, ed. Vinea, București, 2014)