Muzică de noapte.

Sirenele de mare.

La vuietul vîntului zgomotul ploii
Sună în al meu geam, demult adormit.
Marea se zbenguie în negru sidefiu.
Dansul sirenelor fertile este-n toi!

Lanterna marinarului,purtat în nevoi,
Străluceste rotindo în cercuri.
Zarea de vis se destramă.
Devenind tot mai subțire:o dramă!

Săgețile solilor purtați în lumină,
Spre largul marii se avintă se îclină.
Lumini îmi ascut ochii cît stelele,
Sufletu-mie mic cît o bulină rotundă.

Sub val de lună plină,acolo,acum vad:Implor.
Marea se zbenguie în flux și reflux.
Stă pironită locului pentru o clipă
Scuipînd înapoi, pe cel ce pentru o clipă,
Sirenele infruptase una cu marinarul în doi...