poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-04-11 | |
e duminică e ziua întâia și eu scriu acest anotimp aproape
inert și flămând (ca un final de amor) în fotoliul meu negru eu vie trăită fumând (cameleon în mijlocul unei furtuni ) și dintr-odată văd oameni întrerupți și fără de nume fără de țară fără de cruce (răzbunați de o muzică neinventată) cu fermoare trase peste viețile lor ca leșia cu care au îmbălsămat jurăminte și alte erori (aceiași oameni umpluți cu iască și iasomie rescriind Biblia spintecând burta peștilor în sângele meu) la început mi-a fost frică de acea logodnă făgăduită o frică stearpă ca o povară paralelă cu argintul apoi am trecut cu vederea mi-am lepădat pielea prea strâmt rostită și m-am îndepărtat de mine pe verticală să scriu despre tine recunoscându-mi greșeala (tu cel fără pace care-ai intrat în mine rotindu-te subversiv albăstrindu-mi arterele întinzându-le răsucindu-le înnegrindu-le lovindu-te de ele într-un pătrat opac înaintea unui atac de cord și brusc mi s-a făcut foame de Dumnezeu (dar tu mănânci din mine bei din mine pleci și te întorci răscolind oasele acestor pești spintecați pe care îți rescrii testamentul ) ne-dormirea mă va trezi între îngeri și hieroglife care vor bea cucută din inima ta (le voi spune că ți-ai tăiat venele cu un arbore necunoscut și demn iar râsul tău îmi va asurzi goliciunea)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate