E dimineață și ce bine,
Că am scăpat de tine,
Noapte, să îmi pot bea,
Ceaiul din cana mea.

Când sorb, ce bine e,
Din ceai, pe margine,
De cană albastră și grea
Ce încălzită se vrea...

Sunt plantele care,
Anul trecut se pare,
Le-am adunat treptat
Și le-am pus la uscat.

Flori de salcâm și soc,
Cu menta la un loc,
Cimbrișorul sau tei,
Făcute ceai, să bei.

Poți chiar visa, de vrei,
Când adunat-ai tei,
Albine ce trudeau zumzos,
Când era soare, frumos.

Ceaiul din cană, l-am băut.
Astfel gândind, nu am știut
Că fiecare strofă are,
O-nghițitură dintr-o floare.