Să-ți joci viața pe-o toamnă!
Foșnet, oare vei trece în fum?
Zbucium, vei fi cenușa umbrei,
vei fi iubire suflată în scrum?

De teama zborului îndoielile curg
și dimineața-i încrețită de brumă.
Se răsucesc cuvintele pe buze
și crește-n mine o rădăcină de urmă.

Prin pori îmi e frig. Chinuiesc un destin
amânat de-un cuvânt. Să mă ierți dacă doare!
Îngălbenesc frunzele verzi
din irișii mei chinuiți de-așteptare.

Dar depărtările ard. Curg sloiurile minții
și pupila-ți mi-alunecă-n suflet.

Cu foșnet pe tâmple și dor de chemare,
mai pleacă cocorii, mai plânge un sunet…

Ileana Popescu Bâldea