povești despre nimeni într-o limbă aproape barbară)

un animal tânăr învârte o roată mare înlăuntrul meu
îl simt fugind cu sufletul meu în dinți
(rânjetul lui ca o ceașcă fisurată respiră din mine)

nu mai trebuie să mor strig rotindu-mi plămânii între coaste
nu mai trebuie să mor pentru că nu
mai am nici o moarte de trăit
am pungi din plastic care se plimbă printre nou-născuți

amestecând metale
eu mușc din mine cu o plăcere senzuală și atât

(capul tăiat - între umeri - ca un ovul într-un marș nupțial)

când triunghiul se va întoarce invers
(cu coastele spre măruntaiele pământului)
goală întâmplată afurisită
voi săpa de cealaltă parte a începuturilor
zi și noapte lustruindu-mi unghiile
voi acoperi totul cu sare și voi topi
lemnele fără suflare
părul supus îmi va crește spre nord )
semne adânci îmi vor înconjura gleznele
și eu voi căuta un copac orb la rădăcinile căruia voi naște

(în porți de marmură vă voi zidi ochii)

mamă eu nu mai trebuie să mor strig nu
mai trebuie să mor eu nu mai am nici o moarte de murit