M-am ridicat când au sosit ziarele calde..
Abia trezită, nu te cunoșteam…
Simțeam în lacrimi gustul dulce-amar
al cuvintelor plumbuite fior cu fior.

M-am ridicat când au sosit ziarele calde…
Le-am respirat, crezând că te ating…
Ștergeam de praf cuvintele rămase
în fiecare por, din timp în timp.

M-am ridicat când au sosit ziarele calde…
Cum semăna privirea noastră cu un joc!
Sau poate nu!... Mi-era împietrit auzul
tot aruncând mâhnirile în foc…

M-am ridicat când au sosit ziarele calde…
Tu înțelegi povestea mea, străine?
Bolnavă de tristețe…încă mă mai doare
un șpalt în suferință care-ți vine…

Ileana Popescu Bâldea