Demult a fost o dată un rege prea bătrȃn
și-avea regat puternic și întins era ținutul
Regelui Degain.

Puterile la capăt și aproape erau gata
Suflarea de rege, venea greu și anevoios
Un ultim gȃnd de viață îl mai ținea pe tron.

Mult-prea-iubita și adorata Syntyche
Cea mai frumoasă dintre a Lui făpturi,
Deși era femeie… un soț nimenea nu-I găsea.

Degain, bătrȃnul rege, căută între toți feciorii
Mărețului regat
Ȋn Eritreea însă calibru nu-ntȃlni
și-un fiu așa destoinc nu izbuti a găsi

Dădu atunci de veste, să vină toată lumea
Toți prinții și-acei regi fără de vreo nevastă
Să-și vadă ei norocul de-o fi în Eritreea.

Mȃndrul Degain chinui cu anii
Mai mult cereau palme, ei, pretendenții
și nu mȃna lui Syntyche

Așa pierdu pe Elpis, și regele mȃhnit
Ȋși aștepta doar moarte
Nu viața lȃngă el.

Ȋnsă într-o zi senină, mesajul regelui
Ajunse deodată în capătul pămȃntului
Un alt rege, acolo, ce-avea patru feciori
Gȃndi că măcar unul va fi cel potrivit.

Plecară pe loc prinții , iar drumul lung și leneș
Se-ntinse peste ani
Nerr, Stralis, Erest, Vesper… erau numele lor.

Nici într-o zi din viață, Nimic nu-I despărțise
Bunul lor tată îi învățase să se iubească
și să-și cinstească frații.

Degain ceru s-audă de două-trei ori vestea
și ochii puri a Syntychei vibrară la anunț
cȃnd patru cai falnici intrară-n Eritreea.

Era oare posibil?
Mai putea fi speranță?
Cei patru prinți păreau mai mult doar patru vise,
Nu oameni dintr-o tină.

Rȃse bătrȃunl rege, și-I ascultă vorbind
Ba chiar, sorbind din tinerețe, putere-i reveni
și cum s-aleagă soțul?

Oricare de calibru, oricare potrivit
La-aceeași întrebare nici Syntyche nu găsi
Răspunsul nimerit.

Soluția veni simplă
Un test, o provocare, o probă pentru ei
Una ce numai unul s-o poată împlini.

Set tot gȃndi bătrȃnul la Marea încercare
Ideea veni văzȃndu-le Frăția:
“Oricare dintre ei va merge mai departe de ceilalți frați ai lui”
Primește Eritreea și chiar pe fiica lui.

Suflă pe ei putere, ultima ce-o ținea
Ca ei să știe în orice clipă distanța ce-o avea
Ȋntre el si-al lui sȃnge.

Primiră pe loc feciorii, căci Syntyche zȃna
Ajunse cu un zȃmbet
Să le comande inima.
Plecară-n patru zări
Ȋntr-un suflet zburară
Dornic de-acum ca frații să dispară.

Ȋn goana lor nebună uitară și de ei
De bunul lor tată, ba chiar c-aveau o mamă
“tot ce contează-I Syntyche”
Spuneau ei mereu.

Verificau mereu, ca nu cumva vreun frate
Să fie înainte, s-ajungă mai departe
s-o aibă pe Syntyche.

Dar pasul cel mai aspru, și ultimul din cursă
Se-ntȃmplă cȃnd orice prinț simți făr-de-ndoială
Că orice pas îl duce aproape de-al său sȃnge.

Stătură-n loc cu toții, unde se aflau
De teamă nici un pas ei nu mai făceau
Că-n oricare parte ar vrea a fi pășit
S-apropiau de-un frate odată mult iubit.

Vorbiră-ntre ei prinții, ‘cercȃnd a se convinge
Unul pe altul c-a lui e acum Syntyche
Dar pentru prima oară, nici unul nu clinti,
Ca stanele de piatră, nimenea nu păși.

Stralis și Nerr aveau în jur doar forme înghețate
Erest, la locul lui, era primul în Soare
Iar tot același astru zbura zilnic la Verest,
Ȋn traiectoria lui.

Se scurse vreme lungă, și prinții nu mișcau
Un pas în orice direcție
și sigur pierdeau.

Timpul îi luă la el pe rȃnd
Și-n numele lor oamenii îl onoră apoi
Cu rang de Cardinal.

Nerr e acum Nordul – Polul cel Antarctic
Stralis se oprise în Polul de la Sud,
Erest privește mereu Estul și Soarele Răsare
Iar Verest este cel cu care adoarme pȃnă și mȃndrul soare.

Un veac și încă unul Degain așteptă
Syntyche la fel, odorul, fiica lui
Cei patru prinți erau însă de acum
Prizonieri ai pasului.

Ȋși mai vorbeau agale, o vorbă la un veac
Erau acum și pururi reduși la niște amare
Puncte Cardinale…