nu nu mă grăbesc
să trec cu tălpile peste secunde
nici inima nu mi-o mai culc
pe stânca erodată de minute
am să aștept
ca fiecare val în stâncă să se spargă
să-i pot pansa rana tocită
de anii care pier
mă tem că într-o zi nisip din ea va curge
pe urmele mele de calciu
da da oase și sânge
echilibrul organic
între molecule vechi și noi
suferință sau alt sentiment
deloc

21 martie 2011