Pe când era ghem de blăniță,
Ursul polar, cu ochi de-arici,
Se alinta, ca-n grădiniță,
În grupa mică, cei pitici.

Îngrijitorul, cu mult îndemn,
Trăiește miraculul alături de el,
Împart în doi, timp în tandem,
Până ce ursul Knut, se face măricel.

Dar, într-o zi, îngrijitorul moare,
Iar Knut, ramâne trist și singurel.
De-atunci, tot crește și se face mare.
Un mare urs frumos și chiar rebel.

Astăzi aș vrea, să spun mai mult,
Dar ursul alb, polar, naiv,
Muri...și el. Marele Knut...
Un urs polar și alb...captiv.