poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-03-06 | | Înscris în bibliotecă de Ionuţ Caragea
Mă-nghesui mereu printre oameni
în târgul acesta duminical. Mă calcă în picioare timpul, mă lovește un rânjet de cal. Mă caută la dinți un geamgiu; țigănci îmbrăcate multicolor fură din suflet doar jumătatea adunată de fiul risipitor. Norocul se vinde în pepeni murați, dulăii se plimbă-n sandale cârpite. Cineva cumpără poeți deochiați, înghițitorul de săbii un șarpe înghite. Ce caut aici, printre bețivi, în mahalaua sufletului meu? Unde sunt străzile copilăriei furate? Pe unde mai zboară fericitul meu zmeu? ,,Vino! În palmă vreau să-ți ghicesc! Uite, te dorește o gagică! Ai să cazi la așternut boieresc!”, mă sâcâie o babă știrbă și peltică. Cineva mă trage mai la o parte: ,,Am hașiș și canabis, măi frate, ai să visezi mai mult ca la carte, cu astea trăiești o viață și jumătate. Nu vezi, linia vieții-n palmă ți-i scurtă! Bre, ai chelit și puți a băutură! Pantalonii-ți atârnă și-ți cad de pe burtă. nu mai rânji, ca-ți pierzi dinții din gură!” Într-un colț, o copilă cuminte stropește cu lacrimi o floare, dintr-un tablou vechi și uitat. Sufletul nimănui nu se aprinde, chiar dacă cineva moare, în târgul acesta alienat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate