oglinda e un spațiu de poveste
chiar prin secolul rahatului tehnic
ori cobailor fără amintiri
n-ai știut
după ce dau jos vestigiile regalității leonine
(barba un fel de umbră desigur)
lumina care-mi învăluie chipul
depășește imaginația supraviețuitorului
limita percepțiilor normale
schimbarea la față un preludiu
peste pelicula rutinei
lui a fi
sunt atâtea închise sub stern
(fi-va vremea lor)
păstrate ca-ntr-o arhivă ds
de parcă aș adăuga alte șapte taine
timpului înțepenit la priveghiul ghioceilor
din care răzbate evident
duminica asta de dispută între frigul
unei ierni încăpățânate și dorința verde
spre altă vindecare
voi rămâne un sfânt necanonizat