Treceam prin soartă paralel cu liniștea
Călcând pe câmpul gol fără regrete
Din lumină îmi făceam șirag de amulete
Știind că la apus sublimu-i asfințea.

Sus înspre munți, zborul avea noblețe
Cu vulturul îmi confundam identitatea,
Și când simțeam că intră-n vene bătrânețea,
Umbra i-o atingeam cu gentilețe.

Cu căutări ascunse în priviri, doream
Să treci prin așteptarea mea, părere
A unui lacom gând pe care-l aburcam,

Din a timpului curgătoare putere.
Și aș fi vrut ca norii cerului să-i sfârtecăm
Iar ploaia de cuvinte să le fie împrăștiere.


2 martie 2011