Sunt singur iar acasă, gândul mi-e pe pereți,
Adună flori, scaieți,
Din amintiri, departe... mă frige câte-un dor,
Da-l ocolesc usor.
E ger și vântul bate-ntr-un gard și-un trecător,
Și-i scutură de zor,
Plutesc ușor prin lume, pe-al meu calculator,
Cuvinte aiurea zbor:
Ea râde, altul plânge, conduce chior pe chior,
Ei tac asurzitor!
E prânz, acu e seară, mă culc și visez iară,
Că-i dimineața chioară
Iar singur sunt acasă... gând, toate se repetă,
Pendula mea-i defectă!
Ieri învățasem mersul, astăzi iubesc nebun,
Mâine-s bătrân
Vieți după vieți la fel...N-ați obosit nițel
Cu veșnic țel?
Iar mâța mea se-ntinde, pe blană-apoi se linge,
Nimica n-o constrânge...
E-o lecție cumva? Să fac la fel aș vrea...
Oare-aș putea?