Noaptea corpul meu execută o supinație
când după wrestling reușesc să adorm,
broboane fierbinți mi se aștern pe frunte,
îmi recapăt demnitatea după închipuita culpă
de a fi mereu în polemică cu cineva,
dăruiesc o mușcată în cel mai mic recipient
pe care stă desenat un miriapod
care, printr-o misterioasă diageneză,
s-a cocoțat pe-o catenă.

Visez pitecantropi în blugi
care se tratează cu sulfamidă,
strânși lângă foc c-un ceaun
în care pun mălai de mămăligă,
mestecă cu lingura de lemn
sub cerul liber, fără angoasa întreținerii,
prefigurând un poem.

Ce cauți tu în visul meu, Filip?