Crezi că ți se împletesc cozile
cailor cu pieile șeilor rupte
aruncate-n vălmășagul tropotelor
nepotcovitelor copite.

Crezi că ți se umple tolba de plânsete
în loc de pâine și sare,
între amurg și răsărit
ochiul pădurii adoarme hoțește.

Crezi că ți se fură viața,
corpul eteric fraternizând cu aura,
vibrațiile se transferă în corpul astral,
călătorești în lumea de dincolo.

Crezi că ai devenit darnic.
Unde sunt micile comori,
teama, visele, emoțiile, imaginația?
Pacea interioară s-a lăsat peste moarte.

Crezi că ai învățat legea karmei
prin telepatie și hipnoză,
prin clarviziune și imaginație.
Regulile vieții le știi?