s-au înmulțit fenomenal lăcuste cu licență,
ogoarele-au încremenit în crasă insolvență.
termite rod din codri din ziduri de spitale,
din școli din toate noimele monumentale.

scabroasele gângănii fără substanțe de inimi,
aruncă-n derizoriu sacrul la ruinele de lacrimi,
doamne,unde s-au epuizat genele de înțelepți?
e patria în mâna prădătorilor sub lenea unor referenți.

ce pot să fac, scriu exerciții triste de viață deșartă,
(tainuri sufletești) cu echipament livresc cuget o altă soartă,
după inventarul de iluzii ,strâmbătățile demagogiilor scrobite
induc către cascade senzorale țâșnesc sinuos dureros din orbite.

nici o travestire, mă gândesc la frați- conceptual reflex,
am strâns din ei furie, din creștet spre solar complex,
voiesc acum toți blestemații cabotini să piară din cetate,
cu valize de bani cu trenuri de averi să plece în moarte.